Ubu Rex pleaca la razboi
De ore intregi incerc sa scriu si nu stiu ce ton sa adopt. Chestiunea are o
dimensiune internationala, ba chiar planetara. Prin urmare as face mai bine sa
ramin serios...Dar, ca sa fiu sincer, eu nu sint un expert in politica, ci doar
un cetatean al tarii mele. Dupa patruzeci de ani de viata, aveam impresia ca ce
era mai rau a trecuse, ca absurditatea si grotescul apartineau trecutului, ca au
fost inchise pentru totdeauna in piesele dramaturgului Slawomir Mrozek. Mi-am
subestimat tara si-mi cer iertare.
Tara mea ocupa Irakul. Ziarele spun ca vom lua comanda uneia din zonele de
stabilizare", dar in limbajul lumii de azi numim forta de mentinere a pacii"
pina si cea mai mica divizie mecanizata. Asa ca sa nu ne mai complicam si sa
raminem la vechea terminologie. Cea cu care europenii sint obisnuiti. Asadar,
Polonia ocupa Irakul pentru ca a cistigat razboiul purtat contra acestei tari.
Asa cum stie toata lumea, Irakul era principalul dusman al Poloniei. De secole
ii ameninta libertatea si femeile sale blonde, celebre in lumea intreaga. Cel
mai mare vis al Irakului pina si un copil v-o poate spune era sa distruga
cultura si civilizatia noastra milenara, sa ne ia paminturile noastre fertile,
masinile noastre elegante si sa sterilizeze intreaga noastra populatie masculina
pentru a alimenta cu eunuci haremurile din Bagdad.
Irakul se afla la frontierele partriei si ne tulbura somnul. Dormeam cu pusca
sub cap si merindea la indemina. Dar respectind traditia noastra pacifista veche
de mii de ani, nu noi am atacat primii. Pina la urma, intreaga noastra mindrie
nationala se bazeaza pe aceea ca nu sintem niciodata atacatori, ci atacati. Dar
ce e prea mult e prea mult. Vazind ca nu putea face nimic impotriva noastra
deoarece eram mereu in alerta maxima, tradatorul Babilon a atacat pe cel mai bun
si unicul nostru prieten aflat de cealalta parte a Atlanticului. Mai rau, cu
perfidia sa specific orientala, l-a atras pe terenul sau pentru a-l lovi pe
ascuns. Nu puteam lasa sa se intimple asta. In toate razboiele noastre eroice pe
flamurile noastre a stat mereu scris : " Pentru libertatea voastra si a noastra".
De ore intregi incerc sa scriu si nu stiu ce ton sa adopt. Chestiunea are o
dimensiune internationala, ba chiar planetara. Prin urmare as face mai bine sa
ramin serios...Dar, ca sa fiu sincer, eu nu sint un expert in politica, ci doar
un cetatean al tarii mele. Dupa patruzeci de ani de viata, aveam impresia ca ce
era mai rau a trecuse, ca absurditatea si grotescul apartineau trecutului, ca au
fost inchise pentru totdeauna in piesele dramaturgului Slawomir Mrozek. Mi-am
subestimat tara si-mi cer iertare.
Tara mea ocupa Irakul. Ziarele spun ca vom lua comanda uneia din zonele de
stabilizare", dar in limbajul lumii de azi numim forta de mentinere a pacii"
pina si cea mai mica divizie mecanizata. Asa ca sa nu ne mai complicam si sa
raminem la vechea terminologie. Cea cu care europenii sint obisnuiti. Asadar,
Polonia ocupa Irakul pentru ca a cistigat razboiul purtat contra acestei tari.
Asa cum stie toata lumea, Irakul era principalul dusman al Poloniei. De secole
ii ameninta libertatea si femeile sale blonde, celebre in lumea intreaga. Cel
mai mare vis al Irakului pina si un copil v-o poate spune era sa distruga
cultura si civilizatia noastra milenara, sa ne ia paminturile noastre fertile,
masinile noastre elegante si sa sterilizeze intreaga noastra populatie masculina
pentru a alimenta cu eunuci haremurile din Bagdad.
Irakul se afla la frontierele partriei si ne tulbura somnul. Dormeam cu pusca
sub cap si merindea la indemina. Dar respectind traditia noastra pacifista veche
de mii de ani, nu noi am atacat primii. Pina la urma, intreaga noastra mindrie
nationala se bazeaza pe aceea ca nu sintem niciodata atacatori, ci atacati. Dar
ce e prea mult e prea mult. Vazind ca nu putea face nimic impotriva noastra
deoarece eram mereu in alerta maxima, tradatorul Babilon a atacat pe cel mai bun
si unicul nostru prieten aflat de cealalta parte a Atlanticului. Mai rau, cu
perfidia sa specific orientala, l-a atras pe terenul sau pentru a-l lovi pe
ascuns. Nu puteam lasa sa se intimple asta. In toate razboiele noastre eroice pe
flamurile noastre a stat mereu scris : " Pentru libertatea voastra si a noastra".
Ne-am amintit aceste lucruri si am trimis trei sute de bravi soldati si o
nava curajoasa. Babilonul a cazut. Acum il ocupam. Mai corect spus, il
stabilizam. Asa se implineste justitia in Istorie, si pentru
prima data, dupa secole, putem tine inchise amindoua pleoapele. Va rog, daca aveti
posibilitatea sa ne trimiteti dopuri de pluta si perle de sticla pentru troc. Am
uitat sa luam cu noi. Sper ca daca spiritul lui Alfred Jarry se plictiseste de
moarte pe lumea cealalta, va gasi un moment sa aruce o privire catre toate
acestea. Da, doamnelor si domnilor, pentru a ridica moralul, nimic nu e mai bun
ca un razboi ca lumea si o ocupatie ca lumea, mai ales daca au loc la mii de
kilometri distanta si alturi de un aliat mult mai mare si mult mai puternic.
Trimitem citeva sute de militari, o nava si se produce o miraculoasa schimbare
de situatie : tara mea care se afla la periferia Europei este ridicata la rangul
de partener, iar daca nu distribuie inca cartile, ea le taie deja. Sau cel putin
asta cred cei care au trimis sute de soldati, fara sa ceara parerea cuiva. Da,
tara mea este tara miracolelor : un somaj tragic, o economie sinistrata,
conducatori politici corupti si aroganti cu un trecut
suspect, o societate obosita de a trai, de a se ocupa si lupta pentru
supravietuire, o viata politica care se rezuma la reglarea de conturi mafiote,
saracie, frustrare, o bogatie ostentatorie, cersetorie, viata de pe o zi pe alta
si totala lipsa de perspective. Linga acestea un razboi victorios si o ocupatie,
mina in mina cu Albionul si cu puterea planetara. Am facut ce era de facut, acum
ne mai ramine sa asteptam ca altii sa faca treaba in locul nostru, cu alte cuvinte
sa aduca tara noastra la un nivel prezentabil. E mai usor sa cistigi un razboi
decit sa te speli zilnic, sa spui adevarul, sa nu furi, sa fi cinstit in
afaceri, sa-ti stapinesti gelozia si ura, sa preferi integritatea beneficilor
sau sa injuri mai putin pe strada. Da, deoarece tara mea nu izbuteste sa-si
gaseasca locul in Europa ocupa Irakul. Inainte chiar de a deveni membru cu
drepturi depline in Europa, verifica daca nu exista vreo scara de incendiu, o
iesire de serviciu pe unde sa scape in cazul in care
responsabilitatiile ar devenii prea grele sau beneficile nu vor fi la inaltimea
asteptarilor noastre. Sau in cazul in care (Doamne pazeste !) mindria noastra ar
fi ranita.
Ne vine mai usor sa ocupam Irakul, iertati-ma, sa stabilizam Irakul, decit sa
recunoastem ca noi insine avem nevoie de stabilizarea europeana, numita deseori
la noi " ocupatie ". Creierele plate si viclene ale guvernantilor nostri
reflecta toate complexele si viciile noastre : acesta nevoie permanenta de a
trisa relitatea, inclinatia pentru combinatii, acesta idee ca pina la urma tot o
scoatem noi la capat, acesta neincredere a celui mai slab care isi inchipuie
mereu ca va fi inselat si ca trebuie sa ramina cu ochii in patru, aceasta frica
ridicola care ne impiedica sa vedem propriile noastre bufoneri si aceasta arta
de a crede ca putem face o buna afacere fara sa platim nimic tragind pe sfoara
prietenii noastri. Dar ramine un motiv de optimism : tari mele nici ca ii pasa
de razboi si de ocupatie. Nici ca-i pasa de Irak. Putea la fel de bine sa
declare razboi Burkinei Faso, sa ocupe insulele Capului Verde sau sa anunte o
noua reforma a finatelor publice. Efectul ar fi fost mai mult
sau mai putin acelasi, adica minim. Natiunea priveste toate acestea cu
fatalismul sau slav, ocupata de propriile probleme si de asigurarea
supravietuirii. Natiunea stie foarte bine ca actualul guvern va fi inlocuit ca
si cele de dinainte. Si urmatorul, in cea mai buna traditie poloneza va face
totul pentru a-l discredita pe cel precedent. O va face atit de radical, incit
nu incape indoiala ca va declara razboi Americii in alianta cu Antartica.
Pentru a-mi ridica moralul, am deschis radioul. Un ministru al guvernului nostru
spune ca " prezenta noastra in Iak este foarte importanta pentru ca noi avem o
mare experienta in materie de transformare ". As dori sa inchei textul meu cu
aceata nota de optimism.
Noapte buna !
Andrej STASIUK - 2003
nava curajoasa. Babilonul a cazut. Acum il ocupam. Mai corect spus, il
stabilizam. Asa se implineste justitia in Istorie, si pentru
prima data, dupa secole, putem tine inchise amindoua pleoapele. Va rog, daca aveti
posibilitatea sa ne trimiteti dopuri de pluta si perle de sticla pentru troc. Am
uitat sa luam cu noi. Sper ca daca spiritul lui Alfred Jarry se plictiseste de
moarte pe lumea cealalta, va gasi un moment sa aruce o privire catre toate
acestea. Da, doamnelor si domnilor, pentru a ridica moralul, nimic nu e mai bun
ca un razboi ca lumea si o ocupatie ca lumea, mai ales daca au loc la mii de
kilometri distanta si alturi de un aliat mult mai mare si mult mai puternic.
Trimitem citeva sute de militari, o nava si se produce o miraculoasa schimbare
de situatie : tara mea care se afla la periferia Europei este ridicata la rangul
de partener, iar daca nu distribuie inca cartile, ea le taie deja. Sau cel putin
asta cred cei care au trimis sute de soldati, fara sa ceara parerea cuiva. Da,
tara mea este tara miracolelor : un somaj tragic, o economie sinistrata,
conducatori politici corupti si aroganti cu un trecut
suspect, o societate obosita de a trai, de a se ocupa si lupta pentru
supravietuire, o viata politica care se rezuma la reglarea de conturi mafiote,
saracie, frustrare, o bogatie ostentatorie, cersetorie, viata de pe o zi pe alta
si totala lipsa de perspective. Linga acestea un razboi victorios si o ocupatie,
mina in mina cu Albionul si cu puterea planetara. Am facut ce era de facut, acum
ne mai ramine sa asteptam ca altii sa faca treaba in locul nostru, cu alte cuvinte
sa aduca tara noastra la un nivel prezentabil. E mai usor sa cistigi un razboi
decit sa te speli zilnic, sa spui adevarul, sa nu furi, sa fi cinstit in
afaceri, sa-ti stapinesti gelozia si ura, sa preferi integritatea beneficilor
sau sa injuri mai putin pe strada. Da, deoarece tara mea nu izbuteste sa-si
gaseasca locul in Europa ocupa Irakul. Inainte chiar de a deveni membru cu
drepturi depline in Europa, verifica daca nu exista vreo scara de incendiu, o
iesire de serviciu pe unde sa scape in cazul in care
responsabilitatiile ar devenii prea grele sau beneficile nu vor fi la inaltimea
asteptarilor noastre. Sau in cazul in care (Doamne pazeste !) mindria noastra ar
fi ranita.
Ne vine mai usor sa ocupam Irakul, iertati-ma, sa stabilizam Irakul, decit sa
recunoastem ca noi insine avem nevoie de stabilizarea europeana, numita deseori
la noi " ocupatie ". Creierele plate si viclene ale guvernantilor nostri
reflecta toate complexele si viciile noastre : acesta nevoie permanenta de a
trisa relitatea, inclinatia pentru combinatii, acesta idee ca pina la urma tot o
scoatem noi la capat, acesta neincredere a celui mai slab care isi inchipuie
mereu ca va fi inselat si ca trebuie sa ramina cu ochii in patru, aceasta frica
ridicola care ne impiedica sa vedem propriile noastre bufoneri si aceasta arta
de a crede ca putem face o buna afacere fara sa platim nimic tragind pe sfoara
prietenii noastri. Dar ramine un motiv de optimism : tari mele nici ca ii pasa
de razboi si de ocupatie. Nici ca-i pasa de Irak. Putea la fel de bine sa
declare razboi Burkinei Faso, sa ocupe insulele Capului Verde sau sa anunte o
noua reforma a finatelor publice. Efectul ar fi fost mai mult
sau mai putin acelasi, adica minim. Natiunea priveste toate acestea cu
fatalismul sau slav, ocupata de propriile probleme si de asigurarea
supravietuirii. Natiunea stie foarte bine ca actualul guvern va fi inlocuit ca
si cele de dinainte. Si urmatorul, in cea mai buna traditie poloneza va face
totul pentru a-l discredita pe cel precedent. O va face atit de radical, incit
nu incape indoiala ca va declara razboi Americii in alianta cu Antartica.
Pentru a-mi ridica moralul, am deschis radioul. Un ministru al guvernului nostru
spune ca " prezenta noastra in Iak este foarte importanta pentru ca noi avem o
mare experienta in materie de transformare ". As dori sa inchei textul meu cu
aceata nota de optimism.
Noapte buna !
Andrej STASIUK - 2003
